Interviu cu Preafericitul Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe din românia

Sursa imaginii

1.​Preafericitul Daniel a propus ca să se dea câte o săptămână liberă celor care muncesc dar vor să meargă în pelerinaje religioase la mănăstiri.

“Da dom’le. Să fie liberi oamenii ca să poată veni la noi. Noi îi așteptăm cu buzunarele brațele deschise. În plus. Coada mergea mult prea greu și încasările și mai și. Așa că am comandat la Rulmentul Brașov niște genunchiere cu rulmenți. Sfințite bineînțeles. Acum, o coadă pe 5 rânduri și lungă de 2 km,  care în mod normal se termina în 18 ore, o rezolvăm în maxim 4 ore.”

2.Preafericitul Daniel a propus emiterea unor Tichete Religioase de Pelerinaj în limita a 10.000 lei pe an. Obligatorii.

“Ce atâta Mamaia? Ce atâta Valea Prahovei? Avem atâtea mănăstiri în țară pe lângă care am construit niște pensiuni de lux care stau neocupate. Ce 4 margarete? La noi e mai bine. Păi, nu-i păcat să se irosească bunătate de investiție? Oricum, pentru cei ce refuză tichetele din motive neînțelese de Biserică, contravaloarea tichetelor va intra automat în visteriile noastre.”

3.Preafericitul Daniel vrea sa interzică statul cu capul în jos în biserică în timpul slujbei.

“Am observat că enoriașii erau atenți la telefoanele mobile și Facebook și nu la slujbă. Am pus în fiecare biserică afișe cu telefonul ăla tăiat cu o dungă roșie, dar se pare că nu a funcționat. Cred că din cauza faptului că în poza era un telefon mobil din anii ’90 care nu se mai fabrică și oamenii nu mai știu ce-i ăla.”

4.Preafericitul Daniel a interzis prescurtarea „SF. Biserică”.

“Păi da. Sunt de acord că mulți preoți habar nu știu cum se scrie corect “Sfînta, Sfănta, Sfanta, Sfânta” și de aia au ales varianta prescurtată. Dar biserica este ceva concret, nu de domeniul SF-ului. Puteți vedea în fiecare an bilanțul contabil. Suntem cea mai profitabilă organizație din România.”

5.Preafericitul Daniel a propus emiterea CARDUL de Asigurate Religioasă.

“La fel ca cel de sănătate. Nu vei beneficia de nici un serviciu gratuit din partea bisericii, dar vei plăti o suma modică de 200 de lei pentru aflarea codului pin. Bineînțeles, taxele pentru botez, cununie, înmormântare, rămân la fel. În plus. Din cauza faptului că citit invers CARD reprezintă…Piei Michiduță!, m-am gândit și am stabilit. De acum în acolo se va numi CÂRDUL RELIGIOS.”

6.Preafericitul Daniel propune ca taxele percepute de biserică să fie indexate cu același procent cu cel prin care se măresc salariile.

“Păi da. Ești profesor și tocmai ai primit o mărire cu 15%…te taxăm și noi tot cu 15% în plus. Simplu și echitabil.”

A declarant în exclusivitate pentru Mister Blog, Preafericitul Daniel.

Când principala ta preocupare e scrierea de pomelnice.

Ai undeva între 50 și 70 și ceva de ani. Al tău e la muncă sau la crâșmă (tot una, oricum nu-ți mai pasă de mult) iar copiii sunt plecați la mama dracului.

Nu ai părăsit orașul în care locuiești decât de patru ori în toată viața ta. O dată la Jurământul băiatului, la o nuntă și la două înmormântări ale unor rubedenii ce au îndrăznit să spere mai mult și au părăsit urbea.

Ai terminat de făcut mâncare, ai spălat vasele și ai dat cu mătura. Mașina de spălat muncește în locul tău și îți dă timp să treci la ocupația principală a vieții zilei. Mâine-i sărbătoare și tre’ să fie gata.

Iei un creion cu vârful tocit și împarți în două un sfert de foaie de matematică puțin mototolită.

VI VII,parcă așa era scris pe cutiile alea mari din tablă unde se aprind lumânări. Nu știi de ce, dar nici nu te interesează. Și MORTI. Fără diacritice.

Te așezi la masa încă acoperită de o mușama cu imprimeuri cu Moș Crăciun deși e vară. În casă sunt 37 de grade și te ștergi de transpirația care nu se mai oprește.

Cu creionul în gură ești pierdută în gânduri.  În gândurile tale încerci să-ți găsești gândurile. Parcă ai scrie o lucrare de doctorat. Nu știi cu cine să începi.

“La ce mă gândeam? A, da. Pe cine să mai trec la vii.”

Nu contează că faci asta de cel puțin 4 ori pe lună și ori de câte ori e vreo sărbătoare cu cruce roșie. Mereu te pune în dificultate lista. Și partea cu cei vii și partea cu ăi morți. Pentru că mereu uiți pe cineva și-ți aduci aminte doar în momentul în care-i dai pomelnicul popii. Însoțit de binecuvântata sumă de bani.

„Data trecută i-am dat cam puțin. S-a uitat cam urât la mine, dar atunci am crezut c-o fi mahmur. Sau poate că era supărat… De ce să fie supărat Părintele? N-are nici un motiv. El e bine, coana preoteasă este bine și ea, cam grăsuță dar… Copiii sunt bine, la școli bune. Are și vilă, ceva teren și vreo trei mașini. Săracul. Păi da. Căci în comparație cu Daniel… Poate de-aia s-a uitat urât la mine. O fi supărat, îl cred. E greu să întreții toate astea cu salariul de la stat. Păi…și eu lucrez tot pe atâția bani. Da, dar el e mai deștept. Eu am doar 7 clase.”

Gata. L-ai terminat. Ai trecut-o și pe tușa Warwara. Ultima, deși nu prea merita.

Mai arunci o ultimă privire. Ești mulțumită. Pui și sedila la T. Nu știi că îi zice sedilă, dar o pui. Acum arată mai bine. Te uiți la ceas. 21.23. “Of, ce-a trecut timpul! Acu’ era 19 și.”

Împăturești pomelnicul, pui în el doi lei și-l strecori în portofel. Nu-i obligatoriu să pui bani, dar o faci. Sau e?

Deschizi televizorul și pe un canal italian îl vezi pe Papa Francisc jovial, îmbrăcat modest, în straie albe, simple. „Ce om!” Schimbi canalul. Pe „românești” e un reportaj despre biserică și scutirile de taxe, despre opulența și bogăția unor preoți. E și o imagine a Preafericitului Daniel îmbrăcat tot în straie aurite, cu coroană din aur, cu o cruce imensă din aur, cu sceptrul din aur.