Un fleac, ne-au ciuruit.

Pe unul din canalele fără de politică există un documentar ce se intitulează: Mafia maimuțelor (sau așa ceva). Este despre o regiune populată invadată de o specie de maimuțe care fac ce vor ele. Fură, sparg, fac mizerie, atacă oamenii. Și mai este despre cum oamenii nu pot lua măsuri și orice, repet ORICE au încercat, nu a dat roade. Despre cum se feresc ei din calea maimuțelor încercând să-și ducă traiul de zi cu zi, prefăcându-se că au o viață fericită, normală.

Am subliniat orice pentru că ar mai fi fost un lucru de făcut. Să le împuște.

Să bubuie capitalele! Să sară în sus gările și stațiile de metrou. Stadioanele și aeroporturile.

Asta s-a vrut. Ăsta a fost scopul celor care au deschis ușa și au permis invazia maimuțelor în casa noastră îngrijită. Hai să fim serioși și să nu ne mai ascundem după vorbe. Ce reprezintă zecile de morți de la Bruxelles față de interesul mondial/european?

Europa – leagănul civilizației, un monument de cultură, un conglomerat de istorie, un univers de știință, cotropit cu voia Germaniei de niște analfabeți a căror cea mai de preț realizare este să butoneze niște telefoane de generație nouă. Care își tratează femeile ca pe niște sclave, dar care sunt dispuși să se arunce în aer cu zâmbetul pe buze pentru măreția lui Allah și cele 70 de fecioare. Sau câte or fi ele.

La ce v-ați fi așteptat?

Prezentatoarele TV, sau cum s-or numi ele, relatează știrea cu același patos pe care l-ar arăta dacă li s-ar sparge butoiul cu murături sau li s-ar răsturna scrumiera plină pe covorul alb. Nimănui nu-i pasă. În stânga și în dreapta auzi doar solidaritate, să ne ajutăm, înțelegere, toleranță, integrare. Ar trebui să urlăm din toată ființa, să suferim ca și când ne-ar fi murit părinții sau copiii în atentatele astea de la Bruxelles și să dăm cu ei de pământ. Sau în pământ.

Nu mai avem curajul/ nu mai suntem lăsați să  avem o opinie opozantă. Nu mai e „politically correct” să luam atitudine și să protestăm. Putem fi dați în judecată dacă spunem sau gândim ceva împotriva lor.

Totul e calculat și bine pus la punct.

Ne-au transformat în sclavi. Ne controlează din facturi, ne țin în priză cu dezinformări bine plasate, ne spală creierii cu emisiuni de genul Mama mea gătește mai bine, Nora pentru mamă, Ferma vedetelor și Romanii au talent, ca să nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru, să nu vedem invazia musulmană, iar dacă vedem să nu reacționăm. Și tot ce mai putem face este să „luăm atitudine” dând un share sau un comment pe FB. Nu mai simpatizați, nu mai plângeți de milă. Nu mai „Je suis Charlie”, „Je suis Bruxelles”, etc. Nu mai arborați diferite steaguri ca poze de profil. E inutil.

Trăim într-o societate strâmbă. Suntem forțați să-i primim și să ne bucurăm că au ajuns aici și mai apoi suntem forțați să suferim cu gura închisă de pe urma fărădelegilor lor. Nu mai putem circula, nu mai putem merge la un film sau ieși la o cafea. Stăm închiși în casă de frică. Nici un strigat  nu are voie să se înalțe și să tânguie contra planurilor mărețe, contra democrației pe care o promovează Germania.

Nimic nu se schimbă. Țării tale nu-i pasă de tine ca individ și nu te vrea destupat. Președintele  este o marionetă. Orice idee sau lucru bun este îngropat.

Ca să dărâmi un castel nu ai nevoie de genii. E nevoie de mulți proști cu forță. Și niște ciocane. Sau bombe.

Refren:
Toată lumea, toată lumea sare acum cu mine.

SW – Trezirea!

N-am mai scris de ceva vreme.

Totul a luat-o razna în țara asta și pur și simplu am rămas fără cuvinte. Sau n-am mai văzut sensul în a le așterne pe hârtia asta virtuală. Câinii latră…bine că ești tu deștept! Și vrei. Dacă înțelegeți cum stă treaba. Bine că n-am rămas fără umor, că atunci era treaba groasă. Mai groasă decât un mușchiuleț de porc afumat.

Viața a revenit (de la sine putere) pe cursul ei normal. Afară sunt 16 grade Celsius deși e 24 decembrie, mare aglomerație pe străzi și mai ales în supermarketuri, de zici că noi românii trăim doar pentru a mânca, aceleași filme despre „Revoluție”, inbox-urile sunt gem de oferte și reduceri, companiile străine care ne mulg lunar prin facturi se întrec în SMS-uri cu felicitări, FB e plin de brăduți, urări, serbări, porci mai mult sau mai puțin pârliți, iar brăduți, poze cu zăpada de anul trecut sau de prin Finlanda, planuri pentru 2016, șorici. A, și celebra trinitate Ler-iană. Fuego, Hrușcă și Jr. Nu ăla din Dallas.

Mirobolant. Și pentru că-mi doream să ies puțin din atmosfera minunată a sărbătorilor de iarnă, am fost la film.

Star Wars: The Force Awakens

sau Star Wars – Trezirea (De zici că a tradus titlul Irina Margareta Nistor).

Cei care se pare că nu s-au trezit au fost chiar J.J. Abrams (ce s-o fi întâmplat cu G. Lucas?) și compania care ne-au oferit poate cel mai slab episod din Star Wars. Dacă mă întrebați pe mine, cred că era mai potrivit Vladimir Putin pentru rolul de regizor.

O poveste subțire plină de încercări eșuate de a evita vechile clișee:

Același conflict nerezolvabil, aceleași nave de luptă ale Rezistenței, aceleași căști, același fel de a distruge bila aia mare și puternică (la fel de indestructibilă ca Death Star), aceleași lupte pe un pod deasupra unui hău nesfârșit, aceeași Stormtroopers care nu nimeresc nimic, niciodată. Bine că n-a mai rămas vreunul fără mână, ca în celelalte. Că era clar lipsă de imaginație.

Noroc c-a fost 3D.

Câteva aspecte/momente din film:

Anakin/Darth Vader era mult prea mare (la 10 ani, sau cât o fi avut el) pentru a începe, repet, începe antrenamentul Jedi, dar ăștia micii (dar mari) Finn și Rey sunt așa de buni încât pot mânui o sabie laser cu dibăcie încă de la prima atingere.

Un Kylo Ren cu mult prea puține puteri decât își imaginează el (și care n-am înțeles de ce purta mască).

O luptă între Kylo și Rey mai ceva ca drujbarii de la Schweighofer și UDMR la un loc.

O prințesa Leia care arată mult mai bine acum decât în tinerețe.

“E o hartă ce ne ajută să-l găsim pe Luke Skywalker.”

“Trebuie să-l găsim pe Luke Skywalker.”

“Nu avem toată harta pentru a-l găsi pe Luke Skywalker.”

“Prindeți robotul. Are harta pentru a-l găsi pe Luke Skywalker.”

“ Luke Skywalker?”

Gata! Am înțeles din prima. S-a ascuns și voi îl căutați.

Nu ne-au spus nici măcar cine e Supreme Leader Snoke și de unde mama naibii a răsărit el.

Și mai și moare Han Solo. Plm.

Noroc cu mingea de la Euro 2016 care a fost destul de amuzantă pentru un robot.

Sursa imaginii

 

În rest, nu pot decât să vă doresc ce vreți voi și un tradițional Meri’ în Crâșmă!

Urlu!

Pentru că ​NU MAI POT!

Simt că plesnesc de nervi. Am încercat să mă abțin. Să nu scriu nimic. Să stau și să plâng. Dar nu se mai poate așa.

 “Să urlăm în fața nedreptății de fiecare dată când ea ne lovește în suflet. Eu sunt hotărât să urlu!  Cum? Încă nu știu.  Dar vă promit că o voi face și că nu voi fi singur!” Virgil Ianțu

Acestea sunt câteva dintre realizările din Romania mirobolantă:

Hectare întregi de păduri defrișate fără milă;

Fabrici și uzine închise și vândute la fier vechi;

25 km de autostradă pe an (din care mulți se prăbușesc sau pe care nu se poate circula) și transportul feroviar de marfă și călători falimentat;

Lucrări defectuoase, făcute din bani europeni și/sau publici pentru care nu răspunde nimeni.

Flota navală a României dispărută;

Pușcăriași mulțumind ca la Oscar pentru că sunt susținuți și care ies din închisoare pentru că “scriu” cărți;

Arest la domiciliu pentru marii jefuitori ai țării;

Coloane oficiale pentru popi și nulitățile ce ne conduc;

Sfinxul din Bucegi va fi mutat pentru că ”proprietarul” dorește să construiască cartiere rezidențiale, vile sau mai știu eu ce căcat de hotel;

Șpăgi de milioane de euro;

Pensii și salarii nesimțite pentru politicieni, miniștrii etc.;

Salarii și pensii de mizerie pentru cetățenii de rând;

Impozite copleșitoare pentru firmele mici și scutiri de taxe pentru marile companii străine;

Zeci de mii de afaceri în defavoarea Statului Român;

Legi și ordonanțe părtinitoare, date pe ascuns;

Manele și pițipoance;

Nesimțire, fățărnicie, aroganță și promisiuni nesfârșite;

și Klaus Iohannis (despre care am impresia că este cel mai mare cretin din istorie care a ajuns președinte, după G.W. Bush): „Nu mai putem lăsa corupția să se întindă până ucide!”

Pai, cine pula mea a favorizat toate astea? Nu voi?

Și cine pula mea trebuie să ia măsuri? Nu voi?

Tot ce se întâmplă este rezultatul celor 26 de ani de corupție, șpăgi, furturi, neglijențe, minciuni, incompetență și indiferență.

Singurul scop al celor aleși a fost și este “Binele meu mai presus de binele națiunii”.

Vă întreb domnilor senatori și deputați. Domnilor miniștri și secretari de stat. Domnilor președinți de consilii județene, domnilor primari, domnilor directori și manageri de companii de stat și regii autonome.

Ce pula mea faceți cu atâția bani? Ce pula mea faceți cu atât de multă putere?

Omorâți români. Pe stradă… în cluburi.

Viața e frumoasă și fiecare alege cum să și-o trăiască.

Unii văd frumusețea asta târându-se în genunchi kilometrii pentru a pupa moaște iar alții o văd ascultând muzică rock. De ce ultimii sunt de condamnat și ceilalți nu? Doar pentru că au un IQ ridicat? Pentru că studiază? Pentru că citesc și altceva decât Biblia și ascultă rock în loc de slujbe în biserică?

Nu am fost niciodată împotriva religiei, a aceea ce ar fi trebuit și a fost menit să însemne. Dar am fost mereu împotriva a ceea ce a devenit ea și m-am exprimat ori de câte ori am avut ocazia împotriva finanțării bisericilor din bani publici, atâta timp cât ele nu dau dovadă de altruismul prea mărit în Biblie și au transformat religia în cea mai mare și mai profitabilă afacere din România. Cu acordul și încuviințarea tuturor politicienilor.

Repet. Nu am nimic cu cei care cred într-un dumnezeu sau altul. Din partea mea puteți să vă mutați în biserică, la Prislop sau mai știu eu la ce mănăstire sau catedrală. Dar nu mai criticați ceea ce nu înțelegeți (Garantat este peste puterea voastră de înțelegere). Dacă a asculta muzică rock este condamnabil și reprezintă satanism în opinia bisericii ortodoxe române (gândire din Evul Mediu timpuriu în secolul 21), atunci recunosc cu mândrie că sunt satanist.

Mi-e silă…

Or să vină alegerile și iar o să-i vedem, puși la „4 ace”, fluturându-și ceasurile, poșetele și mașinile scumpe, cum se laudă cu ce vor face ei, ce soluții și planuri mărețe au, cât de răi sunt cei dinaintea lor (deși au uitat că ei au fost la un moment dat înaintea celor dinaintea lor) și cât de bine ne va merge dacă-i votăm pe ei.

Doar atât vă rog.

MERGEȚI LA VOT!

Și în momentul în care ajungeți acolo, în cabina de votare, unde sunteți singuri cu puterea votului în mână, gândiți-vă la acești tineri: Bloggeri, pictori, muzicieni, fotografi, copywriteri, medici, ingineri, programatori, designeri, ziariști, analiști, contabili, elevi și studenți. Gândiți-vă la mamele și tații care au fost nevoiți să-și înmormânteze copiii. Gândiți-vă la suferința lor, la suferința surorilor și fraților, a soților și soțiilor. La suferința prietenilor și cunoscuților.

Apoi gândiți-vă la politicieni.

Și apoi VOTAȚI.

Interviu cu Preafericitul Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe din românia

Sursa imaginii

1.​Preafericitul Daniel a propus ca să se dea câte o săptămână liberă celor care muncesc dar vor să meargă în pelerinaje religioase la mănăstiri.

“Da dom’le. Să fie liberi oamenii ca să poată veni la noi. Noi îi așteptăm cu buzunarele brațele deschise. În plus. Coada mergea mult prea greu și încasările și mai și. Așa că am comandat la Rulmentul Brașov niște genunchiere cu rulmenți. Sfințite bineînțeles. Acum, o coadă pe 5 rânduri și lungă de 2 km,  care în mod normal se termina în 18 ore, o rezolvăm în maxim 4 ore.”

2.Preafericitul Daniel a propus emiterea unor Tichete Religioase de Pelerinaj în limita a 10.000 lei pe an. Obligatorii.

“Ce atâta Mamaia? Ce atâta Valea Prahovei? Avem atâtea mănăstiri în țară pe lângă care am construit niște pensiuni de lux care stau neocupate. Ce 4 margarete? La noi e mai bine. Păi, nu-i păcat să se irosească bunătate de investiție? Oricum, pentru cei ce refuză tichetele din motive neînțelese de Biserică, contravaloarea tichetelor va intra automat în visteriile noastre.”

3.Preafericitul Daniel vrea sa interzică statul cu capul în jos în biserică în timpul slujbei.

“Am observat că enoriașii erau atenți la telefoanele mobile și Facebook și nu la slujbă. Am pus în fiecare biserică afișe cu telefonul ăla tăiat cu o dungă roșie, dar se pare că nu a funcționat. Cred că din cauza faptului că în poza era un telefon mobil din anii ’90 care nu se mai fabrică și oamenii nu mai știu ce-i ăla.”

4.Preafericitul Daniel a interzis prescurtarea „SF. Biserică”.

“Păi da. Sunt de acord că mulți preoți habar nu știu cum se scrie corect “Sfînta, Sfănta, Sfanta, Sfânta” și de aia au ales varianta prescurtată. Dar biserica este ceva concret, nu de domeniul SF-ului. Puteți vedea în fiecare an bilanțul contabil. Suntem cea mai profitabilă organizație din România.”

5.Preafericitul Daniel a propus emiterea CARDUL de Asigurate Religioasă.

“La fel ca cel de sănătate. Nu vei beneficia de nici un serviciu gratuit din partea bisericii, dar vei plăti o suma modică de 200 de lei pentru aflarea codului pin. Bineînțeles, taxele pentru botez, cununie, înmormântare, rămân la fel. În plus. Din cauza faptului că citit invers CARD reprezintă…Piei Michiduță!, m-am gândit și am stabilit. De acum în acolo se va numi CÂRDUL RELIGIOS.”

6.Preafericitul Daniel propune ca taxele percepute de biserică să fie indexate cu același procent cu cel prin care se măresc salariile.

“Păi da. Ești profesor și tocmai ai primit o mărire cu 15%…te taxăm și noi tot cu 15% în plus. Simplu și echitabil.”

A declarant în exclusivitate pentru Mister Blog, Preafericitul Daniel.

Interviu cu Anghel Iordănescu.

​Intervenție spectaculoasă după terminarea meciului, la marginea terenului din Torsahvn. Portarul și cei doi fundași centrali ai Insulelor Feroe au reușit să-i descleșteze degetele de la mâna dreaptă a antrenorului Anghel Iordănescu.

R: Cum vă simțiți domnule Iordănescu?

AI: Acum mai bine. Mulțumesc lui Lars Ambulanțierensen (căpitanul Insulelor Feroe) care în timpul liber este șofer pe ambulanță pentru că a convocat de urgență doi colegi Tâmplarainen și Lăcă Tuș Mekaniken care au reușit sa-mi descleșteze degetele.

R: Cât a durat intervenția și cum s-a desfășurat?

AI: Nu-mi aduc aminte mare lucru. M-am trezit cu cei doi fundași centrali călare pe mine. Erau transpirați, am crezut că-i de la efortul depus în timpul meciului dar ei încercau să-mi descleșteze degetele cu o rangă.

R: Nu a fost greu să țineți pumnul strâns timp de 92 de minute?

AI: Un fleac. În preliminarii dorm cu pumnul închis. Acum a fost probabil de la frig. Oricum, le mulțumesc din nou. Era iconița preferată cu Arsenie Boca.

R: Un efort admirabil. Nu?

AI: Mda. Oricum Le-am spus să nu se căznească așa de tare. Că mai am la mine încă 58 de iconițe și vreo 74 de cruciulițe.

R: Ce spuneți de golul doi a lui Budescu?

AI: Nu știu. Nu l-am văzut. Eram cu ochii închiși. Spuneam rugăciunea de seară, care mă ajută la greu.

R: Sunteți mulțumit de rezultat?

AI: Sigur ca da. Important este că strategia mea a funcționat. Sigur, nu voi mai putea strânge cu putere iconițe și cruciulițe deci nu mai sunt calificat pentru postul de antrenor, așa că solicit FRF să caute un înlocuitor. Eu îl propun pe Preafericitul Daniel. Că oricum nu se înghesuie nimeni la conducerea naționalei.

R: În cazul în care nu veți fi înlocuit, care este programul dumneavoastră de pregătire a lotului National al României?

AI: Voi începe în forță. Nu avem timp de tras Keșeru de coadă. Trebuie să vedem Torjele din fața ochilor și Stancu din pădure. Începem cu un cantonament de iarnă la Prislop. Am vorbit deja acolo. E locul ideal pentru pregătire. Sunt 10 km până în sat, la cea mai apropiată discotecă sau crâșmă, așa că băieții noștri nu vor putea pleca nicăieri. Ei n-au depășit încă 5km/persoană în ultimele 4 jocuri. Nici semnal la telefoane nu e.

R: Și apoi?

AI: În primăvara îi duc pe Dealul Arsenalului la săpat și turnat betoane la Catedrala Mântuirii Neamului Românesc. După 5 luni de lopată, vă garantez că nu ne mai bate nimeni.

PS: Ne-am calificat.

Barack Obama vs Vladimir Putin.

Întâlnirea în imagini:

A fost o atmosferă cordială. S-a discutat și s-a râs mult.

VP: Puteai să pui și tu pe jos niște blănuri de urși, tigri sau măcar de veverițe. Nu scaunele astea incomode imitație Ludovic al II-lea, aduse din China. Ce naibă mă Barack, mă. Chiar așa de săraci ați ajuns? Mi-a spus mie Xi Jinping, când l-am invitat la o vânătoare de căprioare din Ukraina, că îi ești dator. Dar am crezut că doar se laudă alintatul ăla.

BO: Păi…

VP: Ce păi? Fii atent la mine! Că nu-ți explic de două ori?

VP: Umblă vorba că ești musulman?

BO: …

VP: Hai mă! Nu mai fă pe niznaiul. Barack Hussein Obama al II-lea. Crezi că securiștii mei dorm? De-aia n-ai tu  nici o implicare în invadarea Europei de către arăbeți. Ai lăsat-o pe Merkel să-și rupă capul.

BO: Da’ mai taci! Uite, nici cravată nu mi-am pus, ca să fiu în ton cu tine. Să nu cumva să te simți prost.

VP: Când ai văzut tu pe fața mea că mă simt prost?

VP: Hai, dă și tu o votcă și nu mai fii îngrijorat. Mă ocup eu de refugiați. Îi iau la mine în Siberia. Că n-am dărâmat încă lagărele de acolo. Le dau eu condiții, nu glumă. Și așa refuză ei tot cam ce le oferă ăia prin Europa. La mine gardurile sunt deja construite, paturile făcute, hrană… se găsește. Integrare scrie pe ei.

Zece-douăzeci de familii într-o baracă.

A, stai liniștit că nu-i vorba de tine.

 

Barack Obama, Vladimir Putin Leave a comment

Când principala ta preocupare e scrierea de pomelnice.

Ai undeva între 50 și 70 și ceva de ani. Al tău e la muncă sau la crâșmă (tot una, oricum nu-ți mai pasă de mult) iar copiii sunt plecați la mama dracului.

Nu ai părăsit orașul în care locuiești decât de patru ori în toată viața ta. O dată la Jurământul băiatului, la o nuntă și la două înmormântări ale unor rubedenii ce au îndrăznit să spere mai mult și au părăsit urbea.

Ai terminat de făcut mâncare, ai spălat vasele și ai dat cu mătura. Mașina de spălat muncește în locul tău și îți dă timp să treci la ocupația principală a vieții zilei. Mâine-i sărbătoare și tre’ să fie gata.

Iei un creion cu vârful tocit și împarți în două un sfert de foaie de matematică puțin mototolită.

VI VII,parcă așa era scris pe cutiile alea mari din tablă unde se aprind lumânări. Nu știi de ce, dar nici nu te interesează. Și MORTI. Fără diacritice.

Te așezi la masa încă acoperită de o mușama cu imprimeuri cu Moș Crăciun deși e vară. În casă sunt 37 de grade și te ștergi de transpirația care nu se mai oprește.

Cu creionul în gură ești pierdută în gânduri.  În gândurile tale încerci să-ți găsești gândurile. Parcă ai scrie o lucrare de doctorat. Nu știi cu cine să începi.

“La ce mă gândeam? A, da. Pe cine să mai trec la vii.”

Nu contează că faci asta de cel puțin 4 ori pe lună și ori de câte ori e vreo sărbătoare cu cruce roșie. Mereu te pune în dificultate lista. Și partea cu cei vii și partea cu ăi morți. Pentru că mereu uiți pe cineva și-ți aduci aminte doar în momentul în care-i dai pomelnicul popii. Însoțit de binecuvântata sumă de bani.

„Data trecută i-am dat cam puțin. S-a uitat cam urât la mine, dar atunci am crezut c-o fi mahmur. Sau poate că era supărat… De ce să fie supărat Părintele? N-are nici un motiv. El e bine, coana preoteasă este bine și ea, cam grăsuță dar… Copiii sunt bine, la școli bune. Are și vilă, ceva teren și vreo trei mașini. Săracul. Păi da. Căci în comparație cu Daniel… Poate de-aia s-a uitat urât la mine. O fi supărat, îl cred. E greu să întreții toate astea cu salariul de la stat. Păi…și eu lucrez tot pe atâția bani. Da, dar el e mai deștept. Eu am doar 7 clase.”

Gata. L-ai terminat. Ai trecut-o și pe tușa Warwara. Ultima, deși nu prea merita.

Mai arunci o ultimă privire. Ești mulțumită. Pui și sedila la T. Nu știi că îi zice sedilă, dar o pui. Acum arată mai bine. Te uiți la ceas. 21.23. “Of, ce-a trecut timpul! Acu’ era 19 și.”

Împăturești pomelnicul, pui în el doi lei și-l strecori în portofel. Nu-i obligatoriu să pui bani, dar o faci. Sau e?

Deschizi televizorul și pe un canal italian îl vezi pe Papa Francisc jovial, îmbrăcat modest, în straie albe, simple. „Ce om!” Schimbi canalul. Pe „românești” e un reportaj despre biserică și scutirile de taxe, despre opulența și bogăția unor preoți. E și o imagine a Preafericitului Daniel îmbrăcat tot în straie aurite, cu coroană din aur, cu o cruce imensă din aur, cu sceptrul din aur.

Primul interviu cu refugiații sirieni.

Incident de proporții la Vama Nădlac la intrarea în Ungaria. Un grup de refugiați sirieni repartizați României au fost opriți de vameșii unguri.

 

un-grup-de-refugiati

Un reporter al N.E.A.M. – Fript TV și Am.B.E.L.I.T. –O. FM a realizat primul interviu cu refugiații sirieni.

Reporter: Cum de ați ajuns în Ungaria? Erați repartizați în România.

Mohamed Al Bat La Voi: Măi reborter măi, noi venit din Bulgaria cu tren de mare vitez de la Romania. La intrar la Giurgiu auzit la radio pe telefon discurs președinte Iohannis măi. Așteptat instrucțiuni de relocat la Romania de la președintele vostru, măi. Baterie Iphone 6 descărcat, discurs nu terminat. Trezit în Ungaria. Vameși început bătut la noi foarte atent. Cred că era odihniți de când voi nu avut vize.

Reporter: Bine, bine. De ce ați ales România?

Mohamed Al Bat La Voi: Bretenul meu Abdul Bin Salim În Aer spus la mine mergem Germania, ca tot sirianul, dar eu spus la el că Romania e mai bine, măi.

Abdul Bin Salim În Aer: Da, eu spus la Al Bat la Voi. Un cumnat la mine Ahmed Al Vă Sparg Bin Râzând ajuns Germania. Cazat lângă cămin de fete, sau facultate ceva măi. Bine de tot. Dar el nu și nu.  Că român e bun. Primești la noi cu pâini și sare și face moschee la noi.

Reporter: De ce ați plecat din Siria?

Mohamed Al Bat La Voi: Breșetintele nostru măi, Bashar al-Lăsat…

Reporter: Bashar al-Assad.

Mohamed Al Bat La Voi:  Da. A lăsat la noi să blec în lume. Și după ce dat instrucțiunile importante, urat la noi drum bun și altceva din care noi înțeles decât UE. Că gălăgie și bucurie mari era la Damasc. Și venit aici. Nu aici e UE?

Reporter: Mda, aici e.

Mohamed Al Bat La Voi: Păi da. Plecat întâi noi, bărbați tineri și puternici. Să înfrunt greutăți. Voi lăudați cu nivel de trai sculat, dar noi nu credincioși până nu văzut.

Reporter: De-aia vă bateți cu poliția?

Mohamed Al Bat La Voi: Nu măi, noi pașnici sunt. Dar ei zice la noi să bem apă îmbuteliat. Noi întrebat ceai avut? Atunci polițai spus la noi: N-am nimic. Și început bătaia. Și arab la noi este bărbat, nu se lasă înfrânți. A, și nici nu plăcut prea mult culoarea la uniform măi.

Reporter: Cu ce contribuiți voi la bunăstarea Europei? Ce aduceți voi bun și de valoare țărilor europene care vă vor primi?

Abdul Bin Salim În Aer: Coranul măi. Religia adevărat…

Mohamed Al Bat La Voi: Taci la tine, măi. Prost ești. Aducem emancipare la femeie măi.

Reporter: Ce aduceți?!

Mohamed Al Bat La Voi: Da măi, în atâți ani de istorie voi nu realizat lucru simplu măi.

Reporter: Care?

Mohamed Al Bat La Voi: Noi avut 4-5 femei. Una calc… în picioare, una spăl, una faci de mâncare… Așa femei terminat treaba, e liber. Voi avut o singură femei, de sute de ani. Bărbați la voi nu gândit deloc la ele. Femei oropsiți voi. Misogin european sunt.

Reporter: Ce aveți de gând să faceți în continuare? Cum vă veți integra în cultura și civilizația noastră?

Mohamed Al Bat La Voi: Ezact, ezact nu știu. Cred că integrăm voi la noi. Că e mai simplu. Vorbit la noi la Siria. Breședintele nostru Bashar al-Lăsat..

Reporter: al-Assad.

Mohamed Al Bat La Voi: Da, a lăsat să plece la Europa două vapoare plini de khimar, shawl, abaya și jilbab-uri, să îmbrăcăm femeile la voi. Arabi  trebuit intervenit la cultura voastră. Că cam dezmățat și dezbrăcat umblat fete pe străzi. Măi.

Reporter: Un cuvânt de încheiere.

Mohamed Al Bat La Voi: Abdul Bin Salim În Aer, sparge moaka la ăsta reborter obraznic, măi!

 

Cum am fi putut să-i batem pe unguri.

Am sa încep cu rezumatul meciului:
Avem balonul la centrul terenului. Suntem în posesie depresie.
1.Dacă juca și Torje.
2.Dacă juca și Vadim Tudor.
3.Dacă îi făceam niște injecții cu Gerovital lui Sânmartean.
4.Dacă se accidentau mai mulți jucători maghiari.
5.Dacă juca echipa de fete a României. Sau aia de tineret.
6.Dacă Adi Popa avea mai puțin cu 10kg.
7.Dacă nu jucam cu jucatori de națională aflați tot timpul în transfer de la echipa B la echipa C.
8.Dacă era deschis sezonul de vânătoare la prepeliță (poate ar fi alergat mai mult).
9.Dacă nu li se părea comentatorilor că jucăm bine (că suntem sensibil mai buni ca ei).
10.Dacă apăra Tătărușanu (Stai, că Tătărușanu chiar a apărat).
11.Dacă reușeam să trecem și noi de cercul polar de la centrul terenului.
12.Dacă ungurii nu aveau așa șanse mari (comentatorii).
13.Dacă Hoban sărea mai bine și atingea și mingea.
14.Dacă ungurii nu erau așa de ocupați cu imigranții.
15.Dacă erau la conducere Mircea Sandu și Victor Pițurcă.
16.Dacă nu ne-ar mai păsa așa de mult de rezultatele celorlalte echipe din grupă.
17.Dacă Raț ar fi jucat încălțat.
18.Dacă i-am fi înlocuit lui Iordanescu iconițele cu pozele lui Arsenie Boca.
19.Dacă am termina odată cu jocul ăsta de depresie posesie și am ataca și noi. Măcar un pic.
20.Dacă nu ne-am mai mândri cu acel 1-0 cu Feroe.
21.Dacă-i spunea cineva lui Chipciu că primul lucru pe care trebuie să-l atingă atunci când intră în teren e mingea, nu jucatorul.
22.Dacă ungurii faceau terenul mai scurt, ca să ajungă și ai noștri la poarta lor.
23.Dacă Budescu, cel mai lăudat jucator din campionatul român, ar fi punctat și la impresia artistică, nu numai la prezență.
24.Dacă ungurii nu trăgeau de timp

Morala:

1.N-avem echipă, n-avem valoare.

2.Noi am jucat prost, dar ei… și mai și.

Dar deschideți poarta…

Deci, nu mai pot cu imigranții.

Că hai să-i ajutam… Că e și ei oameni… Că n-are servici… Că și ei e săraci și n-are ce mânca…

Haideți să fim realiști oameni buni:

Pe patul meu și pe muzica mea? Hai, dă-o mă!

Sau în traducere liberă: nimeni n-are chef de nisip în sufragerie decât dacă provine de pe tălpile lui.

Una e să vină unul – doi la ambasadă:

“C-o fi, C-o păți, Că vai ce greu ne e, Că să vezi ce efect de undă ne-a adus aici fără voia noastră, Că sunt cuminte și pap tot, Că de azi înainte nu mai fac și promit să ascult.”

și alta e să vină cu vaporul.

Azi sunt 3.000 și poate că UE reușește să-i integreze (urăsc cuvântul ăsta). Dar dacă mâine sunt 30.000. Nu-i discriminăm pe cei 27.000 ramași neintegrați?

Eu aș propune ca pe acești imigranți să-i ia în primire bisericile. Ca să ne arate că prețuiesc valoarea umană și să contrazică vorbele de pe la colțuri că sunt chitiți doar pe LOVEle.

Să-i ia cei care își doresc super-mega-extra moschee în București, ca să ne arate că merită acest lucru.

Să-i ia parlamentarii care pot găzdui lejer o familie/grup de 10 refugiați. Ca să ne arate… nu contează. Ei ne arată și au un statut special. Doar de încasări.

Fraților, nu-i ok. E un fel de invadare a teritoriului fără luptă sau fără intervenția FMI.

Dacă trăiești într-o țară în care benzina este 0,8 USD și ai 13.000 de EUR/persoană ca să dai unui cărăuș să te ducă în Europa… nu ești deloc sărman/sărac/oropsit/refugiat.

De ce este responsabilitatea noastră ca să avem grijă de refugiați?

Nu pentru asta s-au inventat vizele?

Noi, ca români, am stat ani de zile la coadă pentru vize și într-un fel sau altul ne-am câștigat dreptul de a circula în UE doar cu buletinul. Ei nu.

E simplu. N-ai viză, nu intri în țară.

Refugiați pe naiba: