Vreau și eu un taxi. Corect.

Azi mi-a sărit Zen-ul pe geam.

Cred c-a vrut să se sinucidă, sau ceva asemănător. (Nu mai spun că în ultimul timp am puteri supranaturale pentru că am luat și forma acelor mici statuete cu tipi burtoși pe care le cumpără cu entuziasm toate gărgărițele/căprioarele/ fete astea tinere. Pentru noroc. Ar putea în schimb să-mi dea doar un telefon (iPhone 8) și le-aș oferi toate răspunsurile. Am fost căsătorit de două ori).

Bine, eu nu l-am lăsat așa de capul lui,  l-am întrebat, l-am descusut:

  • Nu mai pot frate…nu mai pot!
  • Păi, stai așa. Cum nu mai poți? C-avem o înțelegere.
  • Ce înțelegere?
  • Păi…eu te ajut, ca reprezentant, să dai bine la oameni….și tu….
  • Ce eu?
  • Ești beat?
  • Dar nu cred că se aplică aici.

Bun…să fac o traducere:

Eu nu sunt genul care merge foarte des cu taxiul. Am o mașinuță care, în ciuda aspectului, mă duce în locuri nebănuite. Oriunde. Fără comentarii. E ca o femeie care… Să revenim.

Sunt și momente în care trebuie (urăsc cuvântul, dar l-am folosit acum doar pentru a pune punctul pe Q) să beau. Adică trebuie să las mașina acasă. „Suni la un taxi. Nimic mai simplu”. Îți spui. Și când apare, îl vezi de la distanță că vine cu geamul (geamurile) coborâte tocmai în ziua în care afară sunt 35 de grade. Celsius:

  • ”Nu mai merg până la punctul Y, pentru că e prea cald la dvs. în mașină, zici că-s 40 de grade.”
  • „Mda, sigur, 50 de grade…” îmi răspunde gagiul ofticat că i-am redus traseul.

și demarează în trombă după ce numără banii și vede că „nu i-am lasat”.

Fac un anunț pentru toate firmele de taxi din Onești:

„Alo, eu plătesc. Și dacă vreau aer condiționat…nu fă pe prostu’!”

„…și n-o lua pe aia doar pentru că e mai bună de…și eu sunt prea încet pentru vârsta mea.”

De acum încolo știu ce voi face: Pentru alea 2-3-4 taxiuri pe care le comand/ an, voi cere: aer condiționat – vara, căldură – iarna, spațiu suficient pentru bagaje, ceasul de marcat pornit tot timpul. Nu-s pretențios. Așa sunt eu.

Ceva trebuie să se schimbe. De 20 de ani sunt aceleași condiții (de căcat). Nu e vina lor. E vina mea. Și a ta.

PS: Ce mă deranjează cel mai tare: tot ei comentează nemulțumiți, încercând să te facă să te simți stânjenit. Ei bine, nu mă simt.

 

Lasă un răspuns Anulează răspuns