Salamul și colanții.

Sau..poveste cu tâlc.

Plec și eu ca tot omul să iau una-alta de la un supermagazin. Pentru „spanioli” supermercado, pentru ”italieni” supermercato, iar pentru toti ceilalți din Vaslui până la Wellington, supermarket.

Că na, vine Paștele și tre’ să ai una-alta în frigi. Și cum mergeam eu așa, sprijinit de cărucior (De fiecare dată îl nimeresc pe ăla cu roata blocată dar acum l-am schimbat. Uitați doamnă, luați-l pe ăsta, ca e bun și trainic și am pus și fisa de 50 de bani în el, zic eu cu un zâmbet larg afișat pe mufă, că na, e săptămâna mare și tre’ să fim mai buni. Aia zice: Mulțumesc tinere și pleacă continuând: Vai, ce gentilețe! Vezi fă (îi spune lu’ partenera de shopping) se vede că-i ceaușel. Nu-s, dar când mă uit…a dreaq roata s-a deblocat.)

Și cum stateam eu sprijinit în căruț, storcându-mi portofelul ca să-mi ajungă banii (ce Grecia? ce Moeciu? Ce Valea Oltului sau litoral? Eu mă gândeam că dacă renunț la carne, brânză, lapte, ouă și veredețuri îmi ajung banii de bere) aud un urlet de copil.

Da. Că ăștia mici

(Un tip merge la cofetărie:

-Dați-mi 4 amandine.

-Mari sau mici?

-Aveți și mici?

-Da.

-Atunci dați-mi 4 mici și-o bere.)

urlă de când se nasc și până mai cresc ei și li se face rușine sau își dau ei seama că n-are rost să urli.

Și ca orice creștin în saptamana mare, m-am apropiat. Nu din curiozitate, dar mă gândeam că poate are nevoie mama (ce mamă!!!) copilului de o vorba bună: Lăsați-l doamnă în magazin la ăștia că și așa au prețurile cam mari și mergeți acasă și faceți altul, sau dacă așteptați să iau și eu berea… sau de vreun ajutor: Lăsati doamnă că-l pocnesc eu dacă dvs îl iubiți prea mult și n-ați reușit s-o faceți până acum, de face ăsta micu’ ca maimuța la Zoo.

Cu ochii la mama lui (și cu urări de bine în gând pentru ăla/aia care a inventat pantalonii de yoga sau cum le zice pe la noi colanți) încă nu mă dumirisem exact de ce urla progenitura, când…

Băi, urla ăla la mă-sa ca să-i cumpere nu stiu ce salam mai scump!

De ce să cumperi salam mai scump? Că doar tot E-uri are în el. Încerca mă-sa înțeleaptă să-și justifice zgârcenia cumpătarea la bani.

Da, dar îs E-uri mai de calitate. Zice mucosul. Că în esență, tot imitația aia de carne intră în compoziție, dar E-urile astea scumpe dau adevaratul gust.

Șah și mat.

Băi, să plângă după salam? Ce lume!

Lasă un răspuns Anulează răspuns