Barack Obama vs Vladimir Putin.

Întâlnirea în imagini:

A fost o atmosferă cordială. S-a discutat și s-a râs mult.

VP: Puteai să pui și tu pe jos niște blănuri de urși, tigri sau măcar de veverițe. Nu scaunele astea incomode imitație Ludovic al II-lea, aduse din China. Ce naibă mă Barack, mă. Chiar așa de săraci ați ajuns? Mi-a spus mie Xi Jinping, când l-am invitat la o vânătoare de căprioare din Ukraina, că îi ești dator. Dar am crezut că doar se laudă alintatul ăla.

BO: Păi…

VP: Ce păi? Fii atent la mine! Că nu-ți explic de două ori?

VP: Umblă vorba că ești musulman?

BO: …

VP: Hai mă! Nu mai fă pe niznaiul. Barack Hussein Obama al II-lea. Crezi că securiștii mei dorm? De-aia n-ai tu  nici o implicare în invadarea Europei de către arăbeți. Ai lăsat-o pe Merkel să-și rupă capul.

BO: Da’ mai taci! Uite, nici cravată nu mi-am pus, ca să fiu în ton cu tine. Să nu cumva să te simți prost.

VP: Când ai văzut tu pe fața mea că mă simt prost?

VP: Hai, dă și tu o votcă și nu mai fii îngrijorat. Mă ocup eu de refugiați. Îi iau la mine în Siberia. Că n-am dărâmat încă lagărele de acolo. Le dau eu condiții, nu glumă. Și așa refuză ei tot cam ce le oferă ăia prin Europa. La mine gardurile sunt deja construite, paturile făcute, hrană… se găsește. Integrare scrie pe ei.

Zece-douăzeci de familii într-o baracă.

A, stai liniștit că nu-i vorba de tine.

 

Barack Obama, Vladimir Putin Leave a comment

Când principala ta preocupare e scrierea de pomelnice.

Ai undeva între 50 și 70 și ceva de ani. Al tău e la muncă sau la crâșmă (tot una, oricum nu-ți mai pasă de mult) iar copiii sunt plecați la mama dracului.

Nu ai părăsit orașul în care locuiești decât de patru ori în toată viața ta. O dată la Jurământul băiatului, la o nuntă și la două înmormântări ale unor rubedenii ce au îndrăznit să spere mai mult și au părăsit urbea.

Ai terminat de făcut mâncare, ai spălat vasele și ai dat cu mătura. Mașina de spălat muncește în locul tău și îți dă timp să treci la ocupația principală a vieții zilei. Mâine-i sărbătoare și tre’ să fie gata.

Iei un creion cu vârful tocit și împarți în două un sfert de foaie de matematică puțin mototolită.

VI VII,parcă așa era scris pe cutiile alea mari din tablă unde se aprind lumânări. Nu știi de ce, dar nici nu te interesează. Și MORTI. Fără diacritice.

Te așezi la masa încă acoperită de o mușama cu imprimeuri cu Moș Crăciun deși e vară. În casă sunt 37 de grade și te ștergi de transpirația care nu se mai oprește.

Cu creionul în gură ești pierdută în gânduri.  În gândurile tale încerci să-ți găsești gândurile. Parcă ai scrie o lucrare de doctorat. Nu știi cu cine să începi.

“La ce mă gândeam? A, da. Pe cine să mai trec la vii.”

Nu contează că faci asta de cel puțin 4 ori pe lună și ori de câte ori e vreo sărbătoare cu cruce roșie. Mereu te pune în dificultate lista. Și partea cu cei vii și partea cu ăi morți. Pentru că mereu uiți pe cineva și-ți aduci aminte doar în momentul în care-i dai pomelnicul popii. Însoțit de binecuvântata sumă de bani.

„Data trecută i-am dat cam puțin. S-a uitat cam urât la mine, dar atunci am crezut c-o fi mahmur. Sau poate că era supărat… De ce să fie supărat Părintele? N-are nici un motiv. El e bine, coana preoteasă este bine și ea, cam grăsuță dar… Copiii sunt bine, la școli bune. Are și vilă, ceva teren și vreo trei mașini. Săracul. Păi da. Căci în comparație cu Daniel… Poate de-aia s-a uitat urât la mine. O fi supărat, îl cred. E greu să întreții toate astea cu salariul de la stat. Păi…și eu lucrez tot pe atâția bani. Da, dar el e mai deștept. Eu am doar 7 clase.”

Gata. L-ai terminat. Ai trecut-o și pe tușa Warwara. Ultima, deși nu prea merita.

Mai arunci o ultimă privire. Ești mulțumită. Pui și sedila la T. Nu știi că îi zice sedilă, dar o pui. Acum arată mai bine. Te uiți la ceas. 21.23. “Of, ce-a trecut timpul! Acu’ era 19 și.”

Împăturești pomelnicul, pui în el doi lei și-l strecori în portofel. Nu-i obligatoriu să pui bani, dar o faci. Sau e?

Deschizi televizorul și pe un canal italian îl vezi pe Papa Francisc jovial, îmbrăcat modest, în straie albe, simple. „Ce om!” Schimbi canalul. Pe „românești” e un reportaj despre biserică și scutirile de taxe, despre opulența și bogăția unor preoți. E și o imagine a Preafericitului Daniel îmbrăcat tot în straie aurite, cu coroană din aur, cu o cruce imensă din aur, cu sceptrul din aur.

Primul interviu cu refugiații sirieni.

Incident de proporții la Vama Nădlac la intrarea în Ungaria. Un grup de refugiați sirieni repartizați României au fost opriți de vameșii unguri.

 

un-grup-de-refugiati

Un reporter al N.E.A.M. – Fript TV și Am.B.E.L.I.T. –O. FM a realizat primul interviu cu refugiații sirieni.

Reporter: Cum de ați ajuns în Ungaria? Erați repartizați în România.

Mohamed Al Bat La Voi: Măi reborter măi, noi venit din Bulgaria cu tren de mare vitez de la Romania. La intrar la Giurgiu auzit la radio pe telefon discurs președinte Iohannis măi. Așteptat instrucțiuni de relocat la Romania de la președintele vostru, măi. Baterie Iphone 6 descărcat, discurs nu terminat. Trezit în Ungaria. Vameși început bătut la noi foarte atent. Cred că era odihniți de când voi nu avut vize.

Reporter: Bine, bine. De ce ați ales România?

Mohamed Al Bat La Voi: Bretenul meu Abdul Bin Salim În Aer spus la mine mergem Germania, ca tot sirianul, dar eu spus la el că Romania e mai bine, măi.

Abdul Bin Salim În Aer: Da, eu spus la Al Bat la Voi. Un cumnat la mine Ahmed Al Vă Sparg Bin Râzând ajuns Germania. Cazat lângă cămin de fete, sau facultate ceva măi. Bine de tot. Dar el nu și nu.  Că român e bun. Primești la noi cu pâini și sare și face moschee la noi.

Reporter: De ce ați plecat din Siria?

Mohamed Al Bat La Voi: Breșetintele nostru măi, Bashar al-Lăsat…

Reporter: Bashar al-Assad.

Mohamed Al Bat La Voi:  Da. A lăsat la noi să blec în lume. Și după ce dat instrucțiunile importante, urat la noi drum bun și altceva din care noi înțeles decât UE. Că gălăgie și bucurie mari era la Damasc. Și venit aici. Nu aici e UE?

Reporter: Mda, aici e.

Mohamed Al Bat La Voi: Păi da. Plecat întâi noi, bărbați tineri și puternici. Să înfrunt greutăți. Voi lăudați cu nivel de trai sculat, dar noi nu credincioși până nu văzut.

Reporter: De-aia vă bateți cu poliția?

Mohamed Al Bat La Voi: Nu măi, noi pașnici sunt. Dar ei zice la noi să bem apă îmbuteliat. Noi întrebat ceai avut? Atunci polițai spus la noi: N-am nimic. Și început bătaia. Și arab la noi este bărbat, nu se lasă înfrânți. A, și nici nu plăcut prea mult culoarea la uniform măi.

Reporter: Cu ce contribuiți voi la bunăstarea Europei? Ce aduceți voi bun și de valoare țărilor europene care vă vor primi?

Abdul Bin Salim În Aer: Coranul măi. Religia adevărat…

Mohamed Al Bat La Voi: Taci la tine, măi. Prost ești. Aducem emancipare la femeie măi.

Reporter: Ce aduceți?!

Mohamed Al Bat La Voi: Da măi, în atâți ani de istorie voi nu realizat lucru simplu măi.

Reporter: Care?

Mohamed Al Bat La Voi: Noi avut 4-5 femei. Una calc… în picioare, una spăl, una faci de mâncare… Așa femei terminat treaba, e liber. Voi avut o singură femei, de sute de ani. Bărbați la voi nu gândit deloc la ele. Femei oropsiți voi. Misogin european sunt.

Reporter: Ce aveți de gând să faceți în continuare? Cum vă veți integra în cultura și civilizația noastră?

Mohamed Al Bat La Voi: Ezact, ezact nu știu. Cred că integrăm voi la noi. Că e mai simplu. Vorbit la noi la Siria. Breședintele nostru Bashar al-Lăsat..

Reporter: al-Assad.

Mohamed Al Bat La Voi: Da, a lăsat să plece la Europa două vapoare plini de khimar, shawl, abaya și jilbab-uri, să îmbrăcăm femeile la voi. Arabi  trebuit intervenit la cultura voastră. Că cam dezmățat și dezbrăcat umblat fete pe străzi. Măi.

Reporter: Un cuvânt de încheiere.

Mohamed Al Bat La Voi: Abdul Bin Salim În Aer, sparge moaka la ăsta reborter obraznic, măi!

 

Cum am fi putut să-i batem pe unguri.

Am sa încep cu rezumatul meciului:
Avem balonul la centrul terenului. Suntem în posesie depresie.
1.Dacă juca și Torje.
2.Dacă juca și Vadim Tudor.
3.Dacă îi făceam niște injecții cu Gerovital lui Sânmartean.
4.Dacă se accidentau mai mulți jucători maghiari.
5.Dacă juca echipa de fete a României. Sau aia de tineret.
6.Dacă Adi Popa avea mai puțin cu 10kg.
7.Dacă nu jucam cu jucatori de națională aflați tot timpul în transfer de la echipa B la echipa C.
8.Dacă era deschis sezonul de vânătoare la prepeliță (poate ar fi alergat mai mult).
9.Dacă nu li se părea comentatorilor că jucăm bine (că suntem sensibil mai buni ca ei).
10.Dacă apăra Tătărușanu (Stai, că Tătărușanu chiar a apărat).
11.Dacă reușeam să trecem și noi de cercul polar de la centrul terenului.
12.Dacă ungurii nu aveau așa șanse mari (comentatorii).
13.Dacă Hoban sărea mai bine și atingea și mingea.
14.Dacă ungurii nu erau așa de ocupați cu imigranții.
15.Dacă erau la conducere Mircea Sandu și Victor Pițurcă.
16.Dacă nu ne-ar mai păsa așa de mult de rezultatele celorlalte echipe din grupă.
17.Dacă Raț ar fi jucat încălțat.
18.Dacă i-am fi înlocuit lui Iordanescu iconițele cu pozele lui Arsenie Boca.
19.Dacă am termina odată cu jocul ăsta de depresie posesie și am ataca și noi. Măcar un pic.
20.Dacă nu ne-am mai mândri cu acel 1-0 cu Feroe.
21.Dacă-i spunea cineva lui Chipciu că primul lucru pe care trebuie să-l atingă atunci când intră în teren e mingea, nu jucatorul.
22.Dacă ungurii faceau terenul mai scurt, ca să ajungă și ai noștri la poarta lor.
23.Dacă Budescu, cel mai lăudat jucator din campionatul român, ar fi punctat și la impresia artistică, nu numai la prezență.
24.Dacă ungurii nu trăgeau de timp

Morala:

1.N-avem echipă, n-avem valoare.

2.Noi am jucat prost, dar ei… și mai și.

Dar deschideți poarta…

Deci, nu mai pot cu imigranții.

Că hai să-i ajutam… Că e și ei oameni… Că n-are servici… Că și ei e săraci și n-are ce mânca…

Haideți să fim realiști oameni buni:

Pe patul meu și pe muzica mea? Hai, dă-o mă!

Sau în traducere liberă: nimeni n-are chef de nisip în sufragerie decât dacă provine de pe tălpile lui.

Una e să vină unul – doi la ambasadă:

“C-o fi, C-o păți, Că vai ce greu ne e, Că să vezi ce efect de undă ne-a adus aici fără voia noastră, Că sunt cuminte și pap tot, Că de azi înainte nu mai fac și promit să ascult.”

și alta e să vină cu vaporul.

Azi sunt 3.000 și poate că UE reușește să-i integreze (urăsc cuvântul ăsta). Dar dacă mâine sunt 30.000. Nu-i discriminăm pe cei 27.000 ramași neintegrați?

Eu aș propune ca pe acești imigranți să-i ia în primire bisericile. Ca să ne arate că prețuiesc valoarea umană și să contrazică vorbele de pe la colțuri că sunt chitiți doar pe LOVEle.

Să-i ia cei care își doresc super-mega-extra moschee în București, ca să ne arate că merită acest lucru.

Să-i ia parlamentarii care pot găzdui lejer o familie/grup de 10 refugiați. Ca să ne arate… nu contează. Ei ne arată și au un statut special. Doar de încasări.

Fraților, nu-i ok. E un fel de invadare a teritoriului fără luptă sau fără intervenția FMI.

Dacă trăiești într-o țară în care benzina este 0,8 USD și ai 13.000 de EUR/persoană ca să dai unui cărăuș să te ducă în Europa… nu ești deloc sărman/sărac/oropsit/refugiat.

De ce este responsabilitatea noastră ca să avem grijă de refugiați?

Nu pentru asta s-au inventat vizele?

Noi, ca români, am stat ani de zile la coadă pentru vize și într-un fel sau altul ne-am câștigat dreptul de a circula în UE doar cu buletinul. Ei nu.

E simplu. N-ai viză, nu intri în țară.

Refugiați pe naiba:

Ghid de călătorie.

Cum să nu vizitați Județul Buzău – August 2015.

Toți am auzit măcar o dată în viața noastră una dintre expresiile de mai jos:

Mamă, ce țară frumoasă avem! Sau… Locuri musai de vizitat în România înainte de a face excursii în străinătate. Sau… Cele mai frumoase locuri din România. Etc.

Aveam drum spre București și-mi zic: Plm hai să vizitez o parte din județul Buzău. Mai ales că îmi doream de mult timp să merg la Întorsura Buzăului (care este de fapt în Covasna). Oricum era zi de caniculă și mă gândeam ca-mi va prinde bine o vizită într-una dintre localitățile cele mai friguroase din România. Canci. După ce că e un orășel modest în care n-am găsit nimic interesant, era la fel de cald ca în restul țării.

De aici, mi-am stabilit câteva obiective turistice așa încât să nu mă abat prea mult din drum și să mă încadrez într-o zi: Barajul și lacul de la Siriu, Cascada Cașoca, Muzeul de chihlimbar de la Colți, Așezările și chiliile rupestre din zona Aluniș, Herghelia de la Cislău, Vulcanii noroioși de la Pâclele mari și Pleșcoi (pentru cârnați).

Pentru diversitate am ales drumul Onești – Târgu Secuiesc – Covasna – Întorsura Buzăului – Buzău – București.

Trei lucruri foarte importante în județul Buzău:

1.Dacă nu sunteți siguri sau dacă ați greșit drumul și întrebați vreun localnic binevoitor unde trebuie să ajungeți și vă spune că drumul e cam rău…faceți cale întoarsă.

2.Dacă ați ajuns pe un drum mai jos în rang de DN (drum național) …faceți cale întoarsă.

3.Orice drum care face stânga sau dreapta din drumul principal se strică în maxim 5 kilometri așa că…faceți cale întoarsă.

Dacă țineți la mașina voastră. Nu glumesc. Nu am văzut așa drumuri rele de foarte mulți ani încât nici nu-mi închipuiam că mai există. De pe vremea când încă mai existau în circulație autovehiculele Aro și IMS, concepute special pentru drumurile pietruite și pline de gropi din acele vremuri.

Nici un punct turistic din această zonă nu merită chinul suportat de mașina voastră.

Ai senzația că ești într-un ciocan din acela de la bâlci conceput pentru mișcări bruște și schimbări de direcție nefirești. Creierii ți se plimbă prin cap cu o viteză uimitoare, telescoapele scot niște sunete ca în Cimitirul Animalelor a lui Stephen King, tabla de pe mașină scârțâie precum corabia din Pirații din Caraibe, iar praful este mai ceva ca în Strangerland cu Nicole Kidman.

Singurul mijloc de transport adecvat drumurilor: Covasna – Întorsura Buzăului, Drumul spre Cascada Cașoca, Drumul spre Muzeul de chihlimbar de la Colți, Drumul spre Așezările și chiliile rupestre din zona Aluniș, Drumul spre Herghelia de la Cislău

Este ăsta.

+uri:

Porțiunea de drum Zagon – Barcani (drum forestier surprinzător de bun și de bine marcat. Altfel aș fi spus că m-am rătăcit într-o pădure virgină pe cale de tăiere)

Lacul de la Siriu (peisaj și drum frumos)

Pensiunea Valea Lupului (Mâncare bună și servire faină. De fapt a fost singura care m-a atras.)

Prețurile pentru vizitare (6 lei la Colți și 4 lei la Vulcani)

uri: tot ce am scris mai sus

În rest, numai de bine.

Vizitați România.

LE: Dacă vreodată o să vedeți tancuri pe drumurile patriei, nu vă panicați. Au venit să viziteze România.